logo

Monthly Archives: February 2020

16 Feb 2020

Portret la radio: Oleg Garaz

Distribuie

Mică introducere în seria portret la radio

Din 2018, de când lucrez la EBS Radio, am avut privilegiul să stau de vorbă cu mulți invitați. Uneori am apucat să și fotografiez interlocutorii, așa încât vă prezint  aici o serie de portrete realizate cu ocazia acestor întâlniri. Primul episod e cu actorul Dan Chiorean (Cicicu)

Portret la radio – Oleg Garaz, muzicolog

Demult, când îl întâlneam accidental pe bulevardul Eroilor, Oleg îmi părea fioros. Purta hotărât o geacă de piele precum un rocker veritabil, avea un mers apăsat și-o privire tăioasă, neoprită de ochelarii rotunzi.

Imi închipuiam încă de-atunci cum ar fi să-l fotografiez, și oportunitatea unei serii de imagini portret s-a ivit anul trecut, când l-am chemat la radio, pentru un interviu.

Oleg Garaz nu mai are geaca de piele, nici ochelari. A rămas însă același om efervescent, cu care orice discuție devine consistentă după două-trei fraze.

Coboram în fața clădirii în care-și are sediul EBS Radio cu 10 minute înainte de momentul stabilit al întâlnirii noastre. Avea să vină și el foarte curând, întrebându-mă Am întârziat? Nu – îi răspundeam eu, ai venit mai repede cu 8 minute.

Își justifica întrebarea prin prisma culturii japonezilor, cei care se consideră întârziați dacă ajung nu după ora stabilită, ci mai repede cu doar 5 minute! Așa că el se străduise s-apara la fără zece.

Afară ne-am aprins repede la o țigară, pe-o vreme rece și ploioasă. Apoi am continuat dialogul în fața microfoanelor, sus, în studio. Oleg a fost ca deobicei – neiertător, incomod și surprinzător. Vi-l recomand aici,  indiferent dacă sunteți sau nu consumatori ai muzicii clasice. (Oleg e de părere că, de fapt, muzica e cea care ne consumă pe noi)

După înregistrarea propriu-zisă, apărea Popel în studio, în fața căruia invitatul meu își recunoștea fascinația față de chitara bas. Vedeți mai jos câteva poze – ele vin din această ultimă parte a întâlnirii noastre. Așadar, o dorință mai veche de-a mea – fotografie de portret cu Oleg Garaz, căruia îi mulțumesc pentru bucuria revederii!

fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz

Îți recomand și:

fotografie portret oleg garaz

Portret la radio: Oleg Garaz

Fotografie portret Oleg Garaz - un om efervescent, cu care orice discuție devine consistentă...
portret studio dan chiorean cicicu

Portret la radio: Cicicu (Dan Chiorean)

Anul acesta (2019) l-am chemat pe Dan Chiorean la EBS Radio să stăm de...
portret parintele arpi alb-negru

Părintele Arpi

Stă asezat pe marginea unui mormânt și fumează. Fumează temeinic și liniștit. E îmbrăcat...
06 Feb 2020

Primul concurs de ciclocros din 2020 – Valea Gârbăului, Cluj

Distribuie

Nu vrei să citești?

Vezi direct galeria foto ↓

Preambul

Dimineața era o ceață-n oraș de nu vedeam la două blocuri distanță și, cu comoditatea-mi caracteristică mă și vedeam sechestrat voluntar în casă, ascultând niște plăci în tihnă. Cursa de ciclocros de la poligonul din Valea Gârbăului, primul concurs din 2020, părea departe, foarte departe.

Dar soarele mi-a făcut felul și cum a zâmbit puțin, cum m-am ambalat, am pregătit sculele (ca de obicei – mult prea multe, dar știți cum e – am pus, să fie) și-am sărit în mașină.

Pe drum, ca un biciclist închipuit ce sunt, am tras o țigară, convins că odată ajuns la locul faptei n-o să mai am timp de-astfel de răsfățuri nesănătoase.

Îmi era teamă că n-am să găsesc loc de parcare, că accesul în zonă va fi restricționat, că voi pierde timp prețios cărând în spate echipamentul până în zona de concurs.

Aveam de ce să-mi fac griji – o lălăisem neregulamentar de mult dimineața, iar harta consultată cu o seară-nainte arăta clar că sportivii vor intersecta fix drumul spre marele platou – parcare de pe valea Gârbăului.

În vremea răposatului zona folosea drept poligon de tragere. Armata construise pe dealul din stânga drumului câteva clădiri folosite în exercițiile militare, iar la ocazii festive platoul cu pricina găzduia chiar și defilări.

Situația s-a degradat (militar vorbind) între timp, iar locul unde odată bocancii răcanilor toceau asfaltul a devenit o mecca a prăjitorilor de mici, al căror fum ajunge uneori atât de consistent încât de la distanță ai crede c-o ceață de noiembrie a lovit în augustul torid, dar răcorit de berile micilor consumatori.

Clădirile au rămas încă în picioare. Încet încet s-au umplut de talentul grafferilor locali și – nefericit dar firesc pentru specia umană, marcatoare compulsiv a oricărei ruine abandonate – de căcat, gunoi și, desigur, miros urât.

Pregătirile și concursul de ciclocros

Greu trebuie deci să fi fost – olfactiv vorbind – efortul organizatorilor de-a curăța unul din imobile pentru concurs!

Cu toată reținerea cu care-am pășit înăuntru, mărturisesc că s-au achitat impecabil de această datorie, alungând astfel, cu bună știință, orice urmă de șansă pentru un nefericit predispus la a călca – fie și cu roata – în materia organică ce în credința populară e aducătoare de noroc.

Concursul poate începe, stimați ciclocrosiști! Traseul a fost marcat, difuzorul e cocoțat pe mașină iar mica masă de camping e plină cu bunătăți tradiționale – o slăninuță, o pâine cu untură ori zacuscă, câteva felii de cârnați de casă plus ceai la discreție și cafea la filtru!

Elitele, laolaltă cu cei de la categoria U23, vor lua startul împreună și vor face zece ture. Sunt, de toți, 7 sportivi. Arată ca scoși din cutie, numai buni de pus în vitrină cu bicicletele lor colorate cu tot. Dar timpul își va spune cuvântul și finalul cursei îi va găsi plini de noroi și transpirați iar bicicletele lor vor arăta și ele în ultimul hal, doar a plouat sănătos cu o zi înainte.

Risipiți pe traseu, vreo 30 de privitori liniștiți asistă la concurs. Stau de vorbă-ntre ei, ocazional îl încurajează pe ciclistul care trece pe lângă ei gâfâind. Aparenta apatie a publicului nu-nseamnă că soarta nefericiților chinuiți ba de trepte ce trebuiesc urcate cu bicla-n spinare, ba de coborâri alunecoase în contra-pantă le e indiferentă.

După ce primii trei atleți au trecut cu bine prin imobilul inclus în traseul de concurs, noroiul adus pe roți s-a-ntins binișor pe ciment, așa încât următorii pedalatori, deși vin cu viteză mică, se prăbușesc fulgerător precum pietonii ce calcă pe coaja de banană.

Aparent apaticii suporteri sunt însă la datorie – ai grijă c-alunecă, hai încet. Chiar și-așa, se vor mai prăvăli vreo 2, dar fără consecințe nefaste.

Pentru noi – privitorii – un ceas trece ușurel. O filmare mică cu GoPro-ul (Eli nu s-a dat, că era răcit), două poze cu telefonul, taclale.

Vulpile bătrâne, simțind că finalul e aproape, ne mână spre zona de finiș. În așteptarea primului concurent la linia de sosire se mai aude odată la difuzor, cu reverb de data asta, că suntem așteptați la o gustărică.

Sfârșitul

George își exersează abilitățile de stegar și flutură fanionul cu pătrățele, fotografii se pregătesc de cadrul cu învingătorul. Care învingător vine, urmează ocupanții locurilor 2 și 3, dar noi, spectatorii, suntem destul de departe de efervescența celor ce se-agită de pe margine în Turul Franței.

Tensiunea – câtă a fost – se stinge repede, sportivii schimbă impresii și sunt veseli. Unul recunoaște cu pizmă c-a fost depășit de-un conațional, altul își sărută iubita din vârful buzelor să nu-i dea noroi pe ruj, mai e unul pe care se vede că-i sfârșit – respiră greu, lasă capul pe spate dar gura-i râde până la urechi.

Festivitatea de premiere nu va avea loc decât peste-o jumătate de oră – unii dintre cicliști au dorit să-și dea jos echipamentul de concurs și să pună pe ei ceva mai acătării, mai uscat. Păcat – i-aș fi pozat cu medalii, mânjiți de glod, stropiți din cap până-n picioare – semn c-au făcut o cursă solicitantă.

Plec de la această mică întrecere bucuros c-am schimbat câteva vorbe cu amicii vechi (Simona, nu concurezi? Am concurat deja, la o oră la care tu probabil dormeai sau îți beai cafeluța. Și – cum a fost? Având în vedere c-am fost singura fată, cred c-o fost bine, răspunde Simona, care-a participat mai devreme la proba pentru MTB).

Câțiva pasionați s-au dat în a doua etapă a Cupei Clujului, fără prea multe aplauze, fără prea mult spectacol. Așa, fiindcă le place-al naibii în șa, iar eu îi admir pentru asta. Aș fi căzut lat de oboseală după două tururi, dacă nu cumva mă prăvăleam în noroi la prima coborâre mai primejdioasă.

PS – ajuns acasă, mă uit să văz cine-i domnul care-a câștigat cursa. Și-așa aflu că la Cluj a venit rutierul Eduard Grosu, triplu campion național, cel mai titrat ciclist al țării, actualmente legitimat la un club francez.

A avut aproape un minut avans față de locul 2, dar nu părea că celor mai pricepuți în acest sport decât mine le-a păsat prea tare de victoria lui. Firesc, e din Zărnești.

Felicitări! 

concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020

Îți recomand și:

concurs ciclocros cluj 2020

Primul concurs de ciclocros din 2020 – Valea Gârbăului, Cluj

Concursul poate începe, stimați ciclocrosiști! Traseul a fost marcat,

Cine se-ntrece în noapte

Pe centurica de sub pădurea Hoia – conexiunea alternativă dintre dormitor și restul încăperilor...

Tambours en Feu la TIFF 2016

O trupa franceza – Transe Express – precede proiectia unui documentar despre lumea circului...