La începutul lui Decembrie 2017 ajungeam din nou la Roșia Montană (nu știu cum se face că tot în sezonul rece ajungem acolo); aveam să explorăm lacul Geamăna dinspre Vințu – o mică așezare al cărei capăt nordic e încet încet acoperit de apă – o apă toxică, dar al naibii de arătoasă.
Nimic viu nu-i rezistă, dar pesemne că omul a cântărit bine când a hotărât că dezastrul ecologic e mai puțin important decât exploatarea de cupru de la care se trage lacul toxic.
