logo

Category : Toate fotografiile

16 Feb 2020

Portret la radio: Oleg Garaz

Distribuie

Mică introducere în seria portret la radio

Din 2018, de când lucrez la EBS Radio, am avut privilegiul să stau de vorbă cu mulți invitați. Uneori am apucat să și fotografiez interlocutorii, așa încât vă prezint  aici o serie de portrete realizate cu ocazia acestor întâlniri. Primul episod e cu actorul Dan Chiorean (Cicicu)

Portret la radio – Oleg Garaz, muzicolog

Demult, când îl întâlneam accidental pe bulevardul Eroilor, Oleg îmi părea fioros. Purta hotărât o geacă de piele precum un rocker veritabil, avea un mers apăsat și-o privire tăioasă, neoprită de ochelarii rotunzi.

Imi închipuiam încă de-atunci cum ar fi să-l fotografiez, și oportunitatea unei serii de imagini portret s-a ivit anul trecut, când l-am chemat la radio, pentru un interviu.

Oleg Garaz nu mai are geaca de piele, nici ochelari. A rămas însă același om efervescent, cu care orice discuție devine consistentă după două-trei fraze.

Coboram în fața clădirii în care-și are sediul EBS Radio cu 10 minute înainte de momentul stabilit al întâlnirii noastre. Avea să vină și el foarte curând, întrebându-mă Am întârziat? Nu – îi răspundeam eu, ai venit mai repede cu 8 minute.

Își justifica întrebarea prin prisma culturii japonezilor, cei care se consideră întârziați dacă ajung nu după ora stabilită, ci mai repede cu doar 5 minute! Așa că el se străduise s-apara la fără zece.

Afară ne-am aprins repede la o țigară, pe-o vreme rece și ploioasă. Apoi am continuat dialogul în fața microfoanelor, sus, în studio. Oleg a fost ca deobicei – neiertător, incomod și surprinzător. Vi-l recomand aici,  indiferent dacă sunteți sau nu consumatori ai muzicii clasice. (Oleg e de părere că, de fapt, muzica e cea care ne consumă pe noi)

După înregistrarea propriu-zisă, apărea Popel în studio, în fața căruia invitatul meu își recunoștea fascinația față de chitara bas. Vedeți mai jos câteva poze – ele vin din această ultimă parte a întâlnirii noastre. Așadar, o dorință mai veche de-a mea – fotografie de portret cu Oleg Garaz, căruia îi mulțumesc pentru bucuria revederii!

fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz
fotografie portret oleg garaz

Îți recomand și:

fotografie portret oleg garaz

Portret la radio: Oleg Garaz

Fotografie portret Oleg Garaz - un om efervescent, cu care orice discuție devine consistentă...
portret studio dan chiorean cicicu

Portret la radio: Cicicu (Dan Chiorean)

Anul acesta (2019) l-am chemat pe Dan Chiorean la EBS Radio să stăm de...
portret parintele arpi alb-negru

Părintele Arpi

Stă asezat pe marginea unui mormânt și fumează. Fumează temeinic și liniștit. E îmbrăcat...
06 Feb 2020

Primul concurs de ciclocros din 2020 – Valea Gârbăului, Cluj

Distribuie

Nu vrei să citești?

Vezi direct galeria foto ↓

Preambul

Dimineața era o ceață-n oraș de nu vedeam la două blocuri distanță și, cu comoditatea-mi caracteristică mă și vedeam sechestrat voluntar în casă, ascultând niște plăci în tihnă. Cursa de ciclocros de la poligonul din Valea Gârbăului, primul concurs din 2020, părea departe, foarte departe.

Dar soarele mi-a făcut felul și cum a zâmbit puțin, cum m-am ambalat, am pregătit sculele (ca de obicei – mult prea multe, dar știți cum e – am pus, să fie) și-am sărit în mașină.

Pe drum, ca un biciclist închipuit ce sunt, am tras o țigară, convins că odată ajuns la locul faptei n-o să mai am timp de-astfel de răsfățuri nesănătoase.

Îmi era teamă că n-am să găsesc loc de parcare, că accesul în zonă va fi restricționat, că voi pierde timp prețios cărând în spate echipamentul până în zona de concurs.

Aveam de ce să-mi fac griji – o lălăisem neregulamentar de mult dimineața, iar harta consultată cu o seară-nainte arăta clar că sportivii vor intersecta fix drumul spre marele platou – parcare de pe valea Gârbăului.

În vremea răposatului zona folosea drept poligon de tragere. Armata construise pe dealul din stânga drumului câteva clădiri folosite în exercițiile militare, iar la ocazii festive platoul cu pricina găzduia chiar și defilări.

Situația s-a degradat (militar vorbind) între timp, iar locul unde odată bocancii răcanilor toceau asfaltul a devenit o mecca a prăjitorilor de mici, al căror fum ajunge uneori atât de consistent încât de la distanță ai crede c-o ceață de noiembrie a lovit în augustul torid, dar răcorit de berile micilor consumatori.

Clădirile au rămas încă în picioare. Încet încet s-au umplut de talentul grafferilor locali și – nefericit dar firesc pentru specia umană, marcatoare compulsiv a oricărei ruine abandonate – de căcat, gunoi și, desigur, miros urât.

Pregătirile și concursul de ciclocros

Greu trebuie deci să fi fost – olfactiv vorbind – efortul organizatorilor de-a curăța unul din imobile pentru concurs!

Cu toată reținerea cu care-am pășit înăuntru, mărturisesc că s-au achitat impecabil de această datorie, alungând astfel, cu bună știință, orice urmă de șansă pentru un nefericit predispus la a călca – fie și cu roata – în materia organică ce în credința populară e aducătoare de noroc.

Concursul poate începe, stimați ciclocrosiști! Traseul a fost marcat, difuzorul e cocoțat pe mașină iar mica masă de camping e plină cu bunătăți tradiționale – o slăninuță, o pâine cu untură ori zacuscă, câteva felii de cârnați de casă plus ceai la discreție și cafea la filtru!

Elitele, laolaltă cu cei de la categoria U23, vor lua startul împreună și vor face zece ture. Sunt, de toți, 7 sportivi. Arată ca scoși din cutie, numai buni de pus în vitrină cu bicicletele lor colorate cu tot. Dar timpul își va spune cuvântul și finalul cursei îi va găsi plini de noroi și transpirați iar bicicletele lor vor arăta și ele în ultimul hal, doar a plouat sănătos cu o zi înainte.

Risipiți pe traseu, vreo 30 de privitori liniștiți asistă la concurs. Stau de vorbă-ntre ei, ocazional îl încurajează pe ciclistul care trece pe lângă ei gâfâind. Aparenta apatie a publicului nu-nseamnă că soarta nefericiților chinuiți ba de trepte ce trebuiesc urcate cu bicla-n spinare, ba de coborâri alunecoase în contra-pantă le e indiferentă.

După ce primii trei atleți au trecut cu bine prin imobilul inclus în traseul de concurs, noroiul adus pe roți s-a-ntins binișor pe ciment, așa încât următorii pedalatori, deși vin cu viteză mică, se prăbușesc fulgerător precum pietonii ce calcă pe coaja de banană.

Aparent apaticii suporteri sunt însă la datorie – ai grijă c-alunecă, hai încet. Chiar și-așa, se vor mai prăvăli vreo 2, dar fără consecințe nefaste.

Pentru noi – privitorii – un ceas trece ușurel. O filmare mică cu GoPro-ul (Eli nu s-a dat, că era răcit), două poze cu telefonul, taclale.

Vulpile bătrâne, simțind că finalul e aproape, ne mână spre zona de finiș. În așteptarea primului concurent la linia de sosire se mai aude odată la difuzor, cu reverb de data asta, că suntem așteptați la o gustărică.

Sfârșitul

George își exersează abilitățile de stegar și flutură fanionul cu pătrățele, fotografii se pregătesc de cadrul cu învingătorul. Care învingător vine, urmează ocupanții locurilor 2 și 3, dar noi, spectatorii, suntem destul de departe de efervescența celor ce se-agită de pe margine în Turul Franței.

Tensiunea – câtă a fost – se stinge repede, sportivii schimbă impresii și sunt veseli. Unul recunoaște cu pizmă c-a fost depășit de-un conațional, altul își sărută iubita din vârful buzelor să nu-i dea noroi pe ruj, mai e unul pe care se vede că-i sfârșit – respiră greu, lasă capul pe spate dar gura-i râde până la urechi.

Festivitatea de premiere nu va avea loc decât peste-o jumătate de oră – unii dintre cicliști au dorit să-și dea jos echipamentul de concurs și să pună pe ei ceva mai acătării, mai uscat. Păcat – i-aș fi pozat cu medalii, mânjiți de glod, stropiți din cap până-n picioare – semn c-au făcut o cursă solicitantă.

Plec de la această mică întrecere bucuros c-am schimbat câteva vorbe cu amicii vechi (Simona, nu concurezi? Am concurat deja, la o oră la care tu probabil dormeai sau îți beai cafeluța. Și – cum a fost? Având în vedere c-am fost singura fată, cred c-o fost bine, răspunde Simona, care-a participat mai devreme la proba pentru MTB).

Câțiva pasionați s-au dat în a doua etapă a Cupei Clujului, fără prea multe aplauze, fără prea mult spectacol. Așa, fiindcă le place-al naibii în șa, iar eu îi admir pentru asta. Aș fi căzut lat de oboseală după două tururi, dacă nu cumva mă prăvăleam în noroi la prima coborâre mai primejdioasă.

PS – ajuns acasă, mă uit să văz cine-i domnul care-a câștigat cursa. Și-așa aflu că la Cluj a venit rutierul Eduard Grosu, triplu campion național, cel mai titrat ciclist al țării, actualmente legitimat la un club francez.

A avut aproape un minut avans față de locul 2, dar nu părea că celor mai pricepuți în acest sport decât mine le-a păsat prea tare de victoria lui. Firesc, e din Zărnești.

Felicitări! 

concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020

Îți recomand și:

concurs ciclocros cluj 2020

Primul concurs de ciclocros din 2020 – Valea Gârbăului, Cluj

Concursul poate începe, stimați ciclocrosiști! Traseul a fost marcat,

Cine se-ntrece în noapte

Pe centurica de sub pădurea Hoia – conexiunea alternativă dintre dormitor și restul încăperilor...

Tambours en Feu la TIFF 2016

O trupa franceza – Transe Express – precede proiectia unui documentar despre lumea circului...
30 Oct 2019

Portret la radio: Cicicu (Dan Chiorean)

portret alb negru cicicu dan chiorean

Distribuie

Mică introducere în seria portret la radio

Din 2018, de când lucrez la EBS Radio, am avut privilegiul să stau de vorbă cu mulți invitați. Uneori am apucat să îmi și fotografiez interlocutorii, așa încât inagurez aici o serie de portrete realizate cu ocazia acestor întâlniri.

Portret la radio – Cicicu Dan Chiorean

Pe Cicicu mi-l amintesc de când îl juca pe Billy Bybbit în Zbor deasupra unui cuib de cuci. Spectacolul ăsta, deși venea după filmul grozav al lui Milos Forman cu Jack Nicholson în rolul principal, avea să-mi placă atât de tare încât aveam să-l văd de multe ori la Naționalul Clujean.

De la sfârșitul anilor '90 încoace, fiecare întâlnire cu Dan Chiorean (întâmplătoare sau nu) a fost cel puțin agreabilă. Pentru că Cicicu e povestitor înnăscut, plin de umor și mereu cu poftă de viață.

O singură dată l-am văzut având o mină serioasă și oficială, în sala Operei din București, unde se decernau premiile Gopo – jucase atunci in Rocker-ul lui Marian Crișan.

Au trebuit să treacă mai bine de 25 de ani până să purtăm o conversație oficială, într-un studio de radio.

Anul acesta (2019) l-am chemat la EBS Radio să stăm de vorbă cu ocazia Zilei Internaționale a Teatrului și o jumătate de oră s-a dus pe nesimțite, într-o discuție naturală și plină de veselie. Dacă sunteți curioși, interviul poate fi ascultat integral aici.

Din fericire, Cicicu nu s-a oprit nici după ce-am închis microfoanele, așa încât următoarele imagini îl suprind în plină vervă.

portret studio dan chiorean cicicu
portret studio dan chiorean cicicu
portret studio dan chiorean cicicu
portret studio dan chiorean cicicu
17 Oct 2019

Targul de la Negreni 2019

targul negreni 2019

Distribuie

Anul acesta am ajuns la Târgul de la Negreni joi la prânz. Marfa e deja demult scoasă la vânzare, cumpărătorii cei mulți se vor îmbulzi de-abia sâmbătă. Așa încât, pentru o căutare liniștită prin infinitul univers de lucruri (in)utile, asta pare ziua perfectă.

Fiindcă nu e agitație, și vânzătorii par mai răbdători, mai dispuși să stea la o vorbă cu cine dorește. Altfel, în week-end sunt mai concentrați să-și păzească marfa, căci în puhoiul târgului e ușor să te pierzi c-o linguriță de alpaca.

Personajul anului 2019 la Târgul de la Negreni a fost – pentru mine – un domn de 80 de ani. Înalt, încă în putere, cu obraji îmbujorați, proaspăt ras și câțiva dinți pensionați demult, gustă alene toată oferta. Se interesează de-o bicicletă super-echipată Shimano, încearcă un fluier și întoarce pe toate părțile o găleată de tablă.

Nu-mi pare cumpărător serios – mi-l și închipui proaspăt încălțat cu bocanci de munte, lepădat de adidașii fără șireturi purtați de parc-ar fi o pereche de șlapi, trecând peste linia ferată pe bicicletă, cântând la fluierul cel nou, cu găleata-n cap trasă peste cușma de oaie neasortată defel cu geaca de piele-ntoarsă cu care-a venit.
Nu cumpără nimic, dar toți vânzătorii vor ceva de la el. Când e prea agasat de inistența lor, le face un preț de nerefuzat – 1000 de euro – și-atunci e lăsat să plece la taraba următoare.

Îi vor bastonul, căci bătrânul meu se sprijină într-o botă absolut spectaculoasă – dreaptă zici c-a fost tăiată cu laserul, lăcuită regește, și-ncrustată cu preafrumoase desene. Capătul de jos e protejat de-un capac metalic, și acela meșterit cu migală iar la capătul de sus bota se termină c-o umflătură cât o pară.

Moșul știe valoarea bastonului, și evident nu-l dă. Orice-ncearcă, pe orice pune mâna, nu lasă bota din mână – în cel mai rău caz o prinde la subțioară, că-n jurul lui se rotesc, precum corbii, vânzătorii de mărunțișuri fermecați ca de-o baghetă magică.

Sare-n ochi imediat obiectul acela, atât de atrăgător e că-mi pare aproape strigător la cer să-l plimbi prin praful târgului, în loc să-l atârni pe perete-n casă, la loc de cinste.

Toiagul nu se vinde, dar ce s-a-ncercat a se vinde anul acesta în Târgul de la Negreni vă poftesc să vedeți pe mica mea tarabă, chiar dedesubtul acestor rânduri.

Iți recomand și:

Targul de la Negreni 2019

Personajul anului 2019 la Târgul de la Negreni a fost - pentru mine - un domn de 80 de ani. Înalt,...
portret parintele arpi alb-negru

Părintele Arpi

Stă asezat pe marginea unui mormânt și fumează. Fumează temeinic și liniștit. E îmbrăcat frumos și, cu hainele acelea aproape festive...

Cresc apele

În iarna lui 2017 apa lacului Geamăna ajunsese aproape de biserica micuței așezări Vința. Prima oară au fost prinse de ape...
05 Sep 2019

Botezul lui Lucas

poze familie Lucas

Distribuie

Lucas a venit tocmai din Regatul Unit al Marii Britanii, pentru a fi botezat la Catedrala Ortodoxă din Cluj.

Îți recomand și:

Botezul lui Lucas

Lucas a venit tocmai din Regatul Unit al Marii Britanii, pentru a fi botezat...
botezul-cristinei-impartasirea

Botezul Cristinei

Cristina Ilinca în ziua botezului - o fetiță teribil de curioasă, veselă și, pe...

Mara în ziua botezului

Toată familia a venit să-i fie Marei alături în ziua botezului. Ceremonia reliogioasă a...
29 Aug 2019

Părintele Arpi

Distribuie

Mic portret alb-negru cu Parintele Arpi. 

Stă asezat pe marginea unui mormânt și fumează. Fumează temeinic și liniștit. E îmbrăcat frumos și, cu hainele acelea aproape festive pe el, are grijă să nu-și murdărească pantalonii negri, călcați la dungă. Între el și vechiul mormânt de piatră se interpune batista de mătase, asortată cu cravata.

Pare că meditează, așa că mi-e teamă c-am să-l deranjez cu prezența mea. Nu mă bagă-n seamă, își vede de gândurile lui. Ajung aproape, întoarce brusc capul și de sub pălărie ochii lui albaștri mă-nfulecă curioși. Bătrânul preot unitarian sare-n picioare după ultimul fum și, cu o sprinteneală pe care-o au doar copiii, se avântă-n biserică.

Acum are noroc – suntem câțiva turiști la slujbă plus Zeno – cel mai unitarian ortodox din localitate. De obicei mai vine și cel mai unitarian catolic al Roșiei Montane, dar, chiar și atunci când nu apare nimeni, părintele Arpi e prezent la datorie. Uneori la biserică se prezintă doar câinele lui Zeno – Gusti. Asistă la liturghie cuminte, și-apoi îl conduce pe dom` părinte la terasa din centru, unde îl așteaptă preț de-o bere, două. Căinele pleacă înapoi în treaba lui, preotul se-ntoarce la Câmpeni pentru ca duminica viitoare la 11 fix să apară din nou la biserica recent renovată.

De data asta a cântat și la orgă, secondat de Zeno – s'il vous plait, monsieur – i-a spus când a venit momentul recitalului de final și-au tulit-o amândoi sus la instrumentul ușor decalibrat. A vorbit despre puterea rugăciunii, despre descoperirile recente de pe facebook, a amintit că ne paște și-un brexit, s-a rugat în română, maghiară și latină iar la final, cu mantia neagră fluturându-i pe umeri, a trecut val vârtej pe la fiecare dintre cei 8 enoriași de ocazie, binecuvântându-ne, dând mâna cu noi.

A lasat haina preoțească-n cui, a închis biserica și-am mai stat puțin de vorbă afară, în timp ce-a sorbit cu poftă o țigară.

Cu sau fără enoriași, părintele Arpi slujește la Roșia de 43 de ani. N-or fi rămas mulți roșieni unitarieni în zilele noastre, însă părintele e un mic star în localitate. De la lăcașul de cult până la terasă e doar o aruncătură de băț, dar toți cei cu care se-ntâlnește pe drum sunt bucuroși să-l vadă. Părintele Arpi se oprește la povești cu fiecare, verifică privind prin geam starea casei parohiale în care-a locuit zeci de ani, gesticulează, glumește, salută lumea ridicând pălăria și mai zăbovește o vreme la o bere pe banca din fața magazinului Bereczky.

Cu pasul ștrengarului, părintele Arpi dispare-n jos pe strada principală. Va reveni peste-o săptămână, să învioreze cu privirea caldă, cu zâmbetele, mirările și glumele sale pe toți creștinii ori ateii ce-i vor ieși în cale. Și-i va fermeca pentru totdeauna, cu ochii lui albaștri, sfredelitori, dar atât de liniștitori…

portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
portret parintele arpi alb-negru
05 Jul 2019

Marcus Miller la Jazz in the Park, Cluj

27 Jun 2019

Maria și Moise se căsătoresc!

13 Jun 2019

Botezul Cristinei

08 Feb 2019

Mara în ziua botezului