logo

Targul de la Negreni 2019

targul negreni 2019

Distribuie

Anul acesta am ajuns la Târgul de la Negreni joi la prânz. Marfa e deja demult scoasă la vânzare, cumpărătorii cei mulți se vor îmbulzi de-abia sâmbătă. Așa încât, pentru o căutare liniștită prin infinitul univers de lucruri (in)utile, asta pare ziua perfectă.

Fiindcă nu e agitație, și vânzătorii par mai răbdători, mai dispuși să stea la o vorbă cu cine dorește. Altfel, în week-end sunt mai concentrați să-și păzească marfa, căci în puhoiul târgului e ușor să te pierzi c-o linguriță de alpaca.

Personajul anului 2019 la Târgul de la Negreni a fost - pentru mine - un domn de 80 de ani. Înalt, încă în putere, cu obraji îmbujorați, proaspăt ras și câțiva dinți pensionați demult, gustă alene toată oferta. Se interesează de-o bicicletă super-echipată Shimano, încearcă un fluier și întoarce pe toate părțile o găleată de tablă.

Nu-mi pare cumpărător serios - mi-l și închipui proaspăt încălțat cu bocanci de munte, lepădat de adidașii fără șireturi purtați de parc-ar fi o pereche de șlapi, trecând peste linia ferată pe bicicletă, cântând la fluierul cel nou, cu găleata-n cap trasă peste cușma de oaie neasortată defel cu geaca de piele-ntoarsă cu care-a venit.
Nu cumpără nimic, dar toți vânzătorii vor ceva de la el. Când e prea agasat de inistența lor, le face un preț de nerefuzat - 1000 de euro - și-atunci e lăsat să plece la taraba următoare.

Îi vor bastonul, căci bătrânul meu se sprijină într-o botă absolut spectaculoasă - dreaptă zici c-a fost tăiată cu laserul, lăcuită regește, și-ncrustată cu preafrumoase desene. Capătul de jos e protejat de-un capac metalic, și acela meșterit cu migală iar la capătul de sus bota se termină c-o umflătură cât o pară.

Moșul știe valoarea bastonului, și evident nu-l dă. Orice-ncearcă, pe orice pune mâna, nu lasă bota din mână - în cel mai rău caz o prinde la subțioară, că-n jurul lui se rotesc, precum corbii, vânzătorii de mărunțișuri fermecați ca de-o baghetă magică.

Sare-n ochi imediat obiectul acela, atât de atrăgător e că-mi pare aproape strigător la cer să-l plimbi prin praful târgului, în loc să-l atârni pe perete-n casă, la loc de cinste.

Toiagul nu se vinde, dar ce s-a-ncercat a se vinde anul acesta în Târgul de la Negreni vă poftesc să vedeți pe mica mea tarabă, chiar dedesubtul acestor rânduri.

Iți recomand și:

Targul de la Negreni 2019

Personajul anului 2019 la Târgul de la Negreni a fost - pentru mine - un domn de 80 de ani. Înalt,...
portret parintele arpi alb-negru

Părintele Arpi

Stă asezat pe marginea unui mormânt și fumează. Fumează temeinic și liniștit. E îmbrăcat frumos și, cu hainele acelea aproape festive...

Cresc apele

În iarna lui 2017 apa lacului Geamăna ajunsese aproape de biserica micuței așezări Vința. Prima oară au fost prinse de ape...

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.