Partea grozava la un aparat foto compact e ca poti sa-l ai tot timpul la indemana. Am iesit putin la o prietena, cu Leica X1 la mine. Cu o jucarie atat de mica nu pari tocmai o amenintare pentru cei din jur, nici nu sari repede in ochii (prea) suspiciosi.
Ok, am fost avantajat aici si de „punctul de statie” – intr-o bucatarie de la etajul unu. Noroc de fumator – am deschis geamul si-am vazut afara domnisoara cu telefonul; mi-a parut cu adevarat interesanta cand am despartit-o de barbatul cu dungi rosii, aparut in fereastra de langa care imi faceam de lucru cu X1.
Cum spuneam si-n zilele trecute, Leica X1 nu e tocmai Speedy Gonzales la capitolul viteza de focalizare. Ii trebuie adica mai bine de o secunda sa clarifice imaginea (testele spun 1.4 secunde!) dar – vestea buna – rateaza destul de rar mai ales in lumina suficienta. Mai pun la socoteala si o (mica) intarzierea de declansare, ceea ce face lucrurile mai putin simple. Pana la urma, cu putin exercitiu si intuitie Leica X1 poate sa dea imaginea de care ai nevoie (cei foarte comozi isi maresc sansele de a surprinde momentul decisiv folosind aparatul in modul de fotografiere continua – 3 cadre pe secunda e maximul de viteza al micutului. Mare atentie insa – o rafala tine 2 secunde, deci sase cadre.)
Lentoarea lui Leica X1 nu se opreste aici – dar despre cat de repede vedem pe display fotografiile facute – in zilele care urmeaza.