logo

Stufărișurile de la Sic – varianta 2018

Întoarcerea la Sic a fost marcată de o surpriză, care a dus la o descoperire îngrijorătoare. Făcusem câțiva pași pe dealul din stânga stufărișului, curioși de priveliștea oferită de relativa înălțime a locului. Ochisem o mică construcție de lemn și ne rodea curiozitatea s-o vedem de-aproape. Era un fel de adăpost de ploaie, aerisit și încăpător, vopsit în alb, din care se vedea frumos stufărișul.

Vremea era neobișnuit de caldă pentru sfârșitul lui octombrie, iar în jurul nostru roiau buburuzele. Ni s-a părut suspect să mai găsim buburuze în 28 octombrie, dar am pus prezența lor pe seama toamnei lungi și blânde. Totuși, numărul lor prea mare m-a neliniștit - sus, pe deal, cum ne opream câteva clipe, se așezau pe noi o mulțime de buburuze. Și pe grinzile adăpostului de care vă vorbeam erau sute, grupate-n ciorchini.

A doua zi îl sunam pe Adrian, știindul iubitor de gâze, și-mi dădea de veste că am întâlnit buburuze chinezești, acelea având obiceiul ca înainte de iernat să se grupeze-n uriașe grămezi. Erau produse de import, aduse intenționat aici pentru c-ar fi mai eficiente în combaterea păduchilor de plante. Atú discutabil, spune prietenul meu, întristat de efectul nociv al chinezoaicelor asupra buburuzelor locale - mai rapace și mai agile de fel, nou-venitele sunt o amenințare pentru comunitatea locală a micilor insecte roșii cu pete negre, căci - deși nu le atacă, le lasă fără mâncare.

În fine, ca să închei într-o notă optimistă, cerul a ținut cu noi și ne-a oferit întâi niște nori spectaculoși, iar spre apus o lumină frumoasă.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.