Omagiu pentru victimele din Boston

Aseara o mana de oameni au alergat cativa kilometri in memoria victimelor atentatului de la Boston de acum cateva zile. Au plecat de la Arcul de Triumf si s-au oprit la Ambasada Americii, unde au aprins lumanari si au lasat flori. Printre ei – Ilie Rosu (53 de ani) care a participat la Maratonul din Boston de acum 3 ani. A venit cu tricoul purtat la cursa din 2010 si cu medalia obtinuta atunci in Statele Unite. Aseara a alergat cu doua steaguri – cel al Romaniei si cel al Statelor Unite. Concetatenii mei au facut aseara un gest simplu si mic ca reactie la tragedia de luni din Boston. Un gest simplu si mic dar sincer si – pentru mine cel putin – emotionant. Ma bucur mult ca am pedalat alaturi de ei.

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

Omagiu adus victimelor de la Maratonul din Boston

1 thought on “Omagiu pentru victimele din Boston”

  1. „In 2010 am fost pe Everest cu doua steaguri”.

    Compasiunea noastra pentru toti cei care au suferit nevinovati la Boston pe 15.04.2013. Cel mai frumos maraton din lume a fost anul acesta unul trist si insangerat. Strigatele de durere ale ranitilor si lacrimile familiilor indurerate au ajuns pana la noi in Bucuresti, aducand tristete in lumea maratonistilor si iubitorilor de miscare din Romania.Sa alergi maratonul de la Boston este ca si cum ai urca si ai reusi apoi sa revii de pe Everest . Trebuie sa muncesti mult pentru a te califica. Este o lupta cu tine insuti, in care daca nu ai sustinerea prietenilor si a familiei nu ai cum sa reusesti. De aceea pe traseu, alaturi de locuitorii din zona Boston, sunt familiile concurentilor, copiii, sotiile, prietenii care ii incurajeaza pe cei dragi inscrisi in cursa. Din acele puncte multi alearga spre zona de sosire, asteptandu-si tatii, mamele, fratii, suroriloe, iubitii, iubitele sa coboare de pe „Everest”, pentru ca asta inseamna inseamna sa termini maratonul de la Boston. Din nefericire eroii de pe „Everest” au fost intampinati in 2013, la sosire, cu lacrimi si sange. Imi amintesc ca in 2010, parintele Nicolae care slujea la biserica Sfantul Ilie, de langa Boston, mi-a citit cu o zi inainte de cursa, o rugaciune de lupta.” Domnu’ Rosu duceti 42 de km doua steaguri, streagul Romaniei si al Americii, va trebuie forta si ajutor din partea lui Dumnezeu!”. Asa am reusit sa ma intorc teafar de pe „Everest” in 2010.

    http://www.ilierosu.ro/2010/04/30/maratonul-boston-2010-cursa/

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top