logo

Category : Fotografie de eveniment

06 Feb 2020

Primul concurs de ciclocros din 2020 – Valea Gârbăului, Cluj

Distribuie

Nu vrei să citești?

Vezi direct galeria foto ↓

Preambul

Dimineața era o ceață-n oraș de nu vedeam la două blocuri distanță și, cu comoditatea-mi caracteristică mă și vedeam sechestrat voluntar în casă, ascultând niște plăci în tihnă. Cursa de ciclocros de la poligonul din Valea Gârbăului, primul concurs din 2020, părea departe, foarte departe.

Dar soarele mi-a făcut felul și cum a zâmbit puțin, cum m-am ambalat, am pregătit sculele (ca de obicei – mult prea multe, dar știți cum e – am pus, să fie) și-am sărit în mașină.

Pe drum, ca un biciclist închipuit ce sunt, am tras o țigară, convins că odată ajuns la locul faptei n-o să mai am timp de-astfel de răsfățuri nesănătoase.

Îmi era teamă că n-am să găsesc loc de parcare, că accesul în zonă va fi restricționat, că voi pierde timp prețios cărând în spate echipamentul până în zona de concurs.

Aveam de ce să-mi fac griji – o lălăisem neregulamentar de mult dimineața, iar harta consultată cu o seară-nainte arăta clar că sportivii vor intersecta fix drumul spre marele platou – parcare de pe valea Gârbăului.

În vremea răposatului zona folosea drept poligon de tragere. Armata construise pe dealul din stânga drumului câteva clădiri folosite în exercițiile militare, iar la ocazii festive platoul cu pricina găzduia chiar și defilări.

Situația s-a degradat (militar vorbind) între timp, iar locul unde odată bocancii răcanilor toceau asfaltul a devenit o mecca a prăjitorilor de mici, al căror fum ajunge uneori atât de consistent încât de la distanță ai crede c-o ceață de noiembrie a lovit în augustul torid, dar răcorit de berile micilor consumatori.

Clădirile au rămas încă în picioare. Încet încet s-au umplut de talentul grafferilor locali și – nefericit dar firesc pentru specia umană, marcatoare compulsiv a oricărei ruine abandonate – de căcat, gunoi și, desigur, miros urât.

Pregătirile și concursul de ciclocros

Greu trebuie deci să fi fost – olfactiv vorbind – efortul organizatorilor de-a curăța unul din imobile pentru concurs!

Cu toată reținerea cu care-am pășit înăuntru, mărturisesc că s-au achitat impecabil de această datorie, alungând astfel, cu bună știință, orice urmă de șansă pentru un nefericit predispus la a călca – fie și cu roata – în materia organică ce în credința populară e aducătoare de noroc.

Concursul poate începe, stimați ciclocrosiști! Traseul a fost marcat, difuzorul e cocoțat pe mașină iar mica masă de camping e plină cu bunătăți tradiționale – o slăninuță, o pâine cu untură ori zacuscă, câteva felii de cârnați de casă plus ceai la discreție și cafea la filtru!

Elitele, laolaltă cu cei de la categoria U23, vor lua startul împreună și vor face zece ture. Sunt, de toți, 7 sportivi. Arată ca scoși din cutie, numai buni de pus în vitrină cu bicicletele lor colorate cu tot. Dar timpul își va spune cuvântul și finalul cursei îi va găsi plini de noroi și transpirați iar bicicletele lor vor arăta și ele în ultimul hal, doar a plouat sănătos cu o zi înainte.

Risipiți pe traseu, vreo 30 de privitori liniștiți asistă la concurs. Stau de vorbă-ntre ei, ocazional îl încurajează pe ciclistul care trece pe lângă ei gâfâind. Aparenta apatie a publicului nu-nseamnă că soarta nefericiților chinuiți ba de trepte ce trebuiesc urcate cu bicla-n spinare, ba de coborâri alunecoase în contra-pantă le e indiferentă.

După ce primii trei atleți au trecut cu bine prin imobilul inclus în traseul de concurs, noroiul adus pe roți s-a-ntins binișor pe ciment, așa încât următorii pedalatori, deși vin cu viteză mică, se prăbușesc fulgerător precum pietonii ce calcă pe coaja de banană.

Aparent apaticii suporteri sunt însă la datorie – ai grijă c-alunecă, hai încet. Chiar și-așa, se vor mai prăvăli vreo 2, dar fără consecințe nefaste.

Pentru noi – privitorii – un ceas trece ușurel. O filmare mică cu GoPro-ul (Eli nu s-a dat, că era răcit), două poze cu telefonul, taclale.

Vulpile bătrâne, simțind că finalul e aproape, ne mână spre zona de finiș. În așteptarea primului concurent la linia de sosire se mai aude odată la difuzor, cu reverb de data asta, că suntem așteptați la o gustărică.

Sfârșitul

George își exersează abilitățile de stegar și flutură fanionul cu pătrățele, fotografii se pregătesc de cadrul cu învingătorul. Care învingător vine, urmează ocupanții locurilor 2 și 3, dar noi, spectatorii, suntem destul de departe de efervescența celor ce se-agită de pe margine în Turul Franței.

Tensiunea – câtă a fost – se stinge repede, sportivii schimbă impresii și sunt veseli. Unul recunoaște cu pizmă c-a fost depășit de-un conațional, altul își sărută iubita din vârful buzelor să nu-i dea noroi pe ruj, mai e unul pe care se vede că-i sfârșit – respiră greu, lasă capul pe spate dar gura-i râde până la urechi.

Festivitatea de premiere nu va avea loc decât peste-o jumătate de oră – unii dintre cicliști au dorit să-și dea jos echipamentul de concurs și să pună pe ei ceva mai acătării, mai uscat. Păcat – i-aș fi pozat cu medalii, mânjiți de glod, stropiți din cap până-n picioare – semn c-au făcut o cursă solicitantă.

Plec de la această mică întrecere bucuros c-am schimbat câteva vorbe cu amicii vechi (Simona, nu concurezi? Am concurat deja, la o oră la care tu probabil dormeai sau îți beai cafeluța. Și – cum a fost? Având în vedere c-am fost singura fată, cred c-o fost bine, răspunde Simona, care-a participat mai devreme la proba pentru MTB).

Câțiva pasionați s-au dat în a doua etapă a Cupei Clujului, fără prea multe aplauze, fără prea mult spectacol. Așa, fiindcă le place-al naibii în șa, iar eu îi admir pentru asta. Aș fi căzut lat de oboseală după două tururi, dacă nu cumva mă prăvăleam în noroi la prima coborâre mai primejdioasă.

PS – ajuns acasă, mă uit să văz cine-i domnul care-a câștigat cursa. Și-așa aflu că la Cluj a venit rutierul Eduard Grosu, triplu campion național, cel mai titrat ciclist al țării, actualmente legitimat la un club francez.

A avut aproape un minut avans față de locul 2, dar nu părea că celor mai pricepuți în acest sport decât mine le-a păsat prea tare de victoria lui. Firesc, e din Zărnești.

Felicitări! 

concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020
concurs ciclocros cluj 2020

Îți recomand și:

concurs ciclocros cluj 2020

Primul concurs de ciclocros din 2020 – Valea Gârbăului, Cluj

Concursul poate începe, stimați ciclocrosiști! Traseul a fost marcat,

Cine se-ntrece în noapte

Pe centurica de sub pădurea Hoia – conexiunea alternativă dintre dormitor și restul încăperilor...

Tambours en Feu la TIFF 2016

O trupa franceza – Transe Express – precede proiectia unui documentar despre lumea circului...
15 May 2018

Cine se-ntrece în noapte

Pe centurica de sub pădurea Hoia – conexiunea alternativă dintre dormitor și restul încăperilor vieții Clujului – vineri 4 mai, după asfințit s-a petrecut o cursă de mașini.


Proba nocturnă a raliului a atras mai mulți spectatori decât în anii precedenți, ceea ce – aveam să constat mai târziu -a adus (pentru mine cel puțin) – sarea și piperul întrecerii.

Să mă explic: ne-am luat în primire petecul de iarbă la capătul dinspre cartierul Grigorescu al traseului, acolo unde piloții trebuiau să ia o imposibilă curbă în ac de păr, gândindu-ne că va fi cea mai spectaculoasă porțiune a întregii curse.

Soarele s-a retras implacabil și, după ce s-a făcut atât de întuneric încât nu mai nimeream doza de bere decât cu lanterna telefonului, a început spectacolul. Din cei peste șapte km ai cursei vedeam bine câteva sute de metri, sub 500, ca să fiu sincer.

Vedeam bine e un fel de a spune – mă orbeau pentru câteva secunde farurile puternice, urma reducerea vitezei până aproape de 0 pentru acul de păr menționat mai sus acompaniată de ropotul blitzurilor fotografilor plasați strategic și dispariția precipitată pe coborârea în linie aproape dreaptă. În cele mai frumoase momente, spatele mașinilor oferea efecte speciale balaurești – flăcări țâșneau pe țeava esapamentului, uneori și scântei!

Auzeam în schimb perfect bubuiturile motoarelor supra-alimentate (informație furnizată de colegul de la tehnic – CP) pe care unii dintre suporteri le cunoșteau atât de bine încât – deși nu vedeau aproape nimic – le asociau instant unor mărci auto și unor nume de persoane (cred că e vorba de piloții respectivelor mașini).

Auzeam și mici reprize de aplauze atunci când strânsa curbă era spectaculos parcursă. Dacă concurentul venea însă prea încet, publicul taxa abilitățile sale, cu spumoase comentarii: “parca aici în dreapta era o manetă pentru frâna de mână, n-am mai găsit-o și-atunci am băgat frână de motor” sau “asta e mașina de pâine, de vine-așa încet?” plus inevitabilă remarcă la identificarea unui Logan “ăsta-i un taximetrist în cursă.” Auzeam și nume de piloți, și alte lucruri specifice sportului pe 4 roți pe care însă nici nu le-am înțeles, nici nu le-am ținut minte, oricum – multe litere și cifre, un limbaj prea tehnic.

La plecare m-a lovit epifania: o cursă de mașini în beznă e ca și cum ai sta în tribuna unui stadion uriaș pentru o cursă de atletism nocturnă, iar singurele lumini funcționale ar fi frontalele alergătorilor și ecranele telefoanelor spectatorilor.

Imaginați-vă!

02 Apr 2018

Tambours en Feu la TIFF 2016

O trupa franceza – Transe Express – precede proiectia unui documentar despre lumea circului la editia 2016 a TIFF-ului. Bontida, 28 mai 2016.

14 Mar 2017

Copii. La aniversare

Fotografierea petrecerilor pentru copii e de fiecare data incantatoare: cei mici sunt atat de absorbiti de joaca lor incat nu se sinchisesc defel de fotograful de langa ei. Asa incat sansele unor imagini autentice, care sa-i surprinda in frumusetea specifica varstei sunt ridicate. Pentru mine, fotografierea copiilor e o experienta plina de bucurie. Iar Cuibul Berzelor din Cluj e un loc foarte potrivit pentru aniversarea copiilor.

small-0001 small-0002 small-0003 small-0004
small-0006 small-0007 small-0008 small-0009 small-0010 small-0011 small-0012 small-0013 small-0014 small-0015

28 Apr 2016

Jazzybirds – On The Road (statia Cluj)

Grupul Jazzybirds lansa primul disc cu compozitii proprii (On The Road) pe 26 aprilie la Opera Maghiara din Cluj. Desi – ca sustinator al scenei muzicale autohtone – am “aparut” pe diverse discuri (fara sa cant vreodata ceva), de regula la sectiunea multumiri, cu On The Road e alta poveste.

Jazzybirds a ales drept ilustratie pentru coperta o fotografie facuta de mine intr-o seara ploioasa si rece. Respectiva fotografie e folosita si pe afisul turneului de promovare On The Road. Pana la urma toate imaginile care ilustreaza albumul imi apartin, caci in ultimele luni am fotografiat formatia in nu mai putin de 5 sesiuni – intr-un parc, intr-o decapotabila, in studio la inregistrari, intr-un tramvai (prea frumos pentru ceea ce aveam eu in minte), s.a.m.d.

Dar – revenind la lansarea de la Opera Maghiara, iata o selectie de 16 fotografii realizate la concert.

lansare-album-jazzybirds-0027

lansare-album-jazzybirds-0028

lansare-album-jazzybirds-0024

lansare-album-jazzybirds-0035

lansare-album-jazzybirds-0045

lansare-album-jazzybirds-0061

lansare-album-jazzybirds-0047

lansare-album-jazzybirds-0065

lansare-album-jazzybirds-0074

lansare-album-jazzybirds-0078

lansare-album-jazzybirds-0085

lansare-album-jazzybirds-0013

lansare-album-jazzybirds-0015

lansare-album-jazzybirds-0092

lansare-album-jazzybirds-0108

22 Feb 2016

Cainii – imagini din expozitie

Imagini de la Napoca Dog Show, expozitia internationala desfasurata in week-endul trecut la Cluj-Napoca. Caini si oameni.

expo-caini-0001

expo-caini-0002

expo-caini-0003

expo-caini-0004

expo-caini-0005

expo-caini-0006

expo-caini-0007

expo-caini-0008

expo-caini-0009

expo-caini-0010

expo-caini-0011

expo-caini-0012

expo-caini-0013

expo-caini-0014

expo-caini-0016

expo-caini-0017

expo-caini-0018

expo-caini-0019

expo-caini-0020

expo-caini-0022

10 Nov 2015

Ramas bun, fotografi Colectiv

concert-electric-brother-16

Nu mi-am imaginat vreodata ca fotografia de concert poate fi periculoasa. Da, foto-jurnalismul in zonele de conflict e intr-adevar riscant. Se lasa cu victime in ambele tabere, dar si jurnalistii (cu sau fara aparate foto) isi pot pierde viata relatand evenimente violente.

Desi vreme de cinci ani am facut fotografii la multe evenimente muzicale (concerte/festivaluri/lansari/filmari de videoclipuri) in aer liber, in sali mari sau in bombe neaerisite, nu mi-am inchipuit ca fotografia de concert poate fi fatala. Asa cum nu ar fi nici pentru artisti, nici pentru public.

Am stat lipit de scena, alaturi de colegii mei. Uneori pe vine, alteori in genunchi, sprijinit de vreo coloana, ridicat pe varfuri, cocotat la un balcon, cu capul lipit de difuzoare. Cautand mereu unghiul mai bun, momentul mai potrivit, urmarind lumina. Fara sa ne retragem dupa cateva cadre, desi nimeni nu ne obliga sa umplem cardurile cu sute de imagini. Ramaneam pana la sfarsit fiindca ne placea. Si muzica, si atmosfera, si ceea ce faceam acolo.

Imi amintesc ca la primele mele festivaluri open-air, o parte dintre fotografi (cei acreditati de la “presa mare” mai ales), isi faceau treaba repede si plecau. Cei mai mici, mai tineri, cei ce “trageau” mai ales pentru mediul online – site-uri de muzica adica, rupeau aparatele-n doua. Carau sculele ore-n sir, munceau pe rupte pana la ultimul bis. Nu i-ai fi putut dezlipi din fata scenei nici sa fi vrut, poate doar daca ii amenintai ca le iei “jucariile.”

Si nu i-am auzit niciodata plangandu-se de cat de mult trebuie sa munceasca; nici de banii pe care ii primeau (sau nu) pentru tot efortul asta nu vorbeau. Fiindca erau in stare sa nu doarma patru nopti pe saptamana pozand concerte pana spre dimineata manati de-o pasiune sincera, care n-avea nimic de-a face cu vreun interes mercantil, ori vreo obligatie seaca. Chiar daca unii au profitat de entuziasmul asta naiv al lor, nu i-am vazut vreodata frustrati, doar bucurosi ca sunt acolo si fac ceea ce le place.

M-am indepartat de scena muzicala si numarul de concerte fotografiate de mine s-a rarit considerabil in ultimii 3-4 ani, din motive pe care nu le discut acum. Am plecat din Bucuresti din vara lui 2014, asa incat nu i-am mai vazut pe colegii mei fotografi de multa vreme.

I-am recunoscut insa in primele imagini aparute dupa tragedia de la Colectiv si mi-am dat seama ca o buna parte din cei pe care-i stiam din vremurile in care mai “activam” constant in domeniul asta erau acolo. M-a cuprins imediat o spaima, care, in zilele care urmau se transforma in tristete. Unii dintre ei au murit. Despre unii dintre ei s-a scris mult zilele asta, despre altii – mai putin ori deloc. Expozitii, apeluri umanitare, zboruri in spitale din alte tari…

Erau oameni frumosi fotografii astia de concert, si aveau o inima mare, mai mare decat aparatele si obiectivele grele din kiturile lor foto.

Sa se odihneasca-n pace.

09 Nov 2015

Targul de la Negreni 2015, partea a III-a

Ultima zi a Targului de la Negreni 2015 a fost cea mai ploioasa. Mai toti vanzatorii de antichitati impachetasera pana la pranz; practic au “rezistat” doar cei cu haine, incaltaminte si tarabele cu mancare. Am publicat imaginile zilei de vineri in doua parti, aici si aici.

targ-negreni-2015-small-0010

targ-negreni-2015-small-0014

targ-negreni-2015-small-0015

targ-negreni-2015-small-0019

targ-negreni-2015-small-0022

targ-negreni-2015-small-0024

targ-negreni-2015-small-0025

targ-negreni-2015-small-0027

targ-negreni-2015-small-0030

targ-negreni-2015-small-0031

targ-negreni-2015-small-0032

targ-negreni-2015-small-0035

targ-negreni-2015-small-0038

targ-negreni-2015-small-0039

targ-negreni-2015-small-0041

targ-negreni-2015-small-0048

targ-negreni-2015-small-0004

targ-negreni-2015-small-0006

targ-negreni-2015-small-0007

27 Oct 2015
Cumparatori la Targul de la Negreni cu pungi

Targul de la Negreni 2015, partea a II-a

Seria de imagini surprinse la Targul de la Negreni anul acesta continua cu episodul doi, tot din ziua de vineri. Primul episod e aici.

cumparatori la Targul de la Negreni

Vanzatoare la Targul de la Negreni

Vanzator isi verifica telefonul la Targul de la Negreni

Doi comercianti privesc un cumparator la Targul de la Negreni

Stand cu haine si incaltaminte la Targul de la Negreni

Un vanzator vorbeste la telefon la Targul de la Negreni

Un cumparator trece pe langa marfa expusa la Negreni

Participant la Targul de la Negreni

Cumparatori la Targul de la Negreni cu pungi

Scaune expuse pe o rulota la Targul de la Negreni

Distractie la Targul de la Negreni

Targul de la Negreni 2015

19 Oct 2015

Targul de la Negreni 2015, partea I

Cred ca nu mai vizitasem Targul de la Negreni din copilarie; forfota, universul pestrit de obiecte – de la cele uzuale la altele nastrusnice – a ramas aceeasi. Dupa ziua de vineri (inchisa, dar putin ploioasa) reveneam nerabdator si in ultima zi de targ, duminica, zi in care plecau toti vanzatorii de antichitati, alungati de ploaia deasa.

Ajungem si la acea (apocaliptica) zi, deocamdata va propun primele imagini de la Negreni, facute vineri, 9 octombrie, realizate toate cu un singur obiectiv, de 50mm.

targ-negreni-0-2015-small-0001

targ-negreni-0-2015-small-0002

targ-negreni-0-2015-small-0003

targ-negreni-0-2015-small-0004

targ-negreni-0-2015-small-0008

targ-negreni-0-2015-small-0009

targ-negreni-0-2015-small-0011

targ-negreni-0-2015-small-0012

targ-negreni-0-2015-small-0018

targ-negreni-0-2015-small-0017

targ-negreni-0-2015-small-0014

targ-negreni-0-2015-small-0013

targ-negreni-0-2015-small-0020

targ-negreni-0-2015-small-0022

targ-negreni-0-2015-small-0023

targ-negreni-0-2015-small-0024

targ-negreni-0-2015-small-0025

targ-negreni-0-2015-small-0028

targ-negreni-0-2015-small-0026